Home Logistics Ambalare Legea ambalajelor crează noi controverse

Legea ambalajelor crează noi controverse

Legea ambalajelor crează noi controverse

Directiva 94/62/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998 și completată în 2004 prevede măsuri menite să limiteze producerea deșeurilor de ambalaje, statele membre având obligaţia să stabilească sisteme de returnare, colectare și recuperare a deșeurilor de ambalaje pentru a atinge o serie de obiective cantitative, ţinta comună fiind ca până în 2030 nivelul de reciclare să fie de 75%.

În încercarea de a se alinia la cerinţele Uniunii Europene și de a armoniza legislaţia cu cea europeană, România a adoptat controversata lege 249/2015 prin care stabilea o serie de obiective anuale privind valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu valorificare de energie şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje: valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu valorificare de energie a minimum 60% din greutatea deşeurilor de ambalaje respectiv reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje, cu realizarea valorilor minime pentru reciclarea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaje:

  • 0% din greutate pentru sticlă;
  • 0% din greutate pentru hârtie/carton;
  • 50% din greutate pentru metal;
  • 15% din greutate pentru lemn;
  • 22,5% din greutate pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat sub formă de plastic.

Această lege le permite agenţilor economici să își îndeplinească responsabilităţile individual, pentru deşeurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piaţa naţională sau prin transferarea responsabilităţilor, pe bază de contract, către un operator economic autorizat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

În cazul neîndeplinirii obiectivelor, legislaţia prevede că pentru diferenţa dintre fiecare kilogram de ambalaje puse pe piaţă şi fiecare kilogram de deşeuri de ambalaje nereciclate se plăteşte o taxă către Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) în valoare de 1,2 lei, respectiv 2 lei/kg pentru neatingerea ţintei de 60% de reciclare sau valorificare. Conform AFM, pe piaţa românească funcţionează aproximativ 25.000 de producători și 10 OTR, iar aproximativ 50% din producători au transferat către OTR responsabilitatea ambalajelor puse pe piaţă, însă s-a dovedit că organizaţiile de transfer de responsabilitate nu sunt capabile să îndeplinească ţintele de reciclare ale producătorilor de produse ambalate pentru anul 2015, această situaţie având consecinţe nedorite pentru producători.

Legea modificată prin ordonanţă de urgenţă Luând toţi acești factori în considerare, pe 28 iunie 2016, Guvernul a adus prin ordonanţa de urgenţă nr. 38/2016 o serie de modificări și completări  la această lege. Principala modificare adusă legii este faptul că producătorii pot recupera orice tip de marcă de deșeuri corespunzător tipului lor de ambalaje.

De asemenea, comisia de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje se constituie prin ordin al ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor. În cazul în care un operator economic, licenţiat de autorităţile de mediu, s-a angajat prin contract să preia responsabilităţile unui alt operator în ceea ce priveşte gestionarea ambalajelor şi deşeurilor acestora şi nu-şi îndeplineşte atribuţiile, i se anulează licenţa de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a făcut constatarea, în cazul în care persoanele împuternicite din cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu constată pentru al doilea an consecutiv că acesta nu şi-a îndeplinit sarcinile contractuale. Cu toate acestea, producătorii, cum ar fi cei de materiale de construcţii (de la nisip, var şi ipsos, până la cherestea, ciment, beton şi BCA), producătorii de produse chimice, de alimente, de electronice şi electocasnice, de mobiler, sticlărie şi medicamente sunt în continuare cei mai afectaţi de această iniţiativă legislativă, care deși are intenţii lăudabile, este dezastruos aplicată.

Agenţii economici care in troduc pe piaţă produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi: să aplice sistemul depozit în vederea asigurării unui număr optim de cicluri de utilizare a acestora; să organizeze un sistem de colectare prin intermediul comercianţilor, în vederea reautilizării multiple. Și, deși legea le permite producătorilor ca, în baza unor contracte, să transfere aceste responsabilităţi către operatori economici specializaţi, în cazul în care aşa-numitele organisme de transfer de responsabilitate (OTR) nu îşi îndeplinesc rolul, răspunzători în faţa statului sunt tot producătorii. Asociaţiile producătorilor din diferite industrii solicită în continuare reanalizarea modului în care a fost determinată valoarea taxei de 2 lei pe kilogramul de ambalaj, solicitată de Administraţia Fondului pentru Mediu, precum şi analizarea cadrului legislativ format din producător – organismul de transfer de responsabilitate (OTR) – colector – reciclator, ca în cazul în care un operator economic de tipul OTR, colector sau reciclator nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale, să îi revină responsabilitatea plăţii obligaţiilor către Fondul de Mediu.