Home Logistics Comerț international De la INCOTERMS 2010 la INCOTERMS 2020

De la INCOTERMS 2010 la INCOTERMS 2020

De la INCOTERMS 2010 la INCOTERMS 2020

Fiecare parte implicată în lanţul logistic trebuie să aibă o înţelegere clară a rolului şi responsabilităţilor pe care le are, pentru a asigura clienţilor activităţi planificate, coordonate, cu eficienţă maximă. De peste 80 de ani, regulile INCOTERMS deţin un rol principal în tot acest proces. INCOTERMS oferă norme şi îndrumări precise, reprezentând un element esenţial al comerţului mondial ce stă la baza negocierilor comerciale care implică direct sau indirect vânzători, cumpărători, companii de transport, expeditori, comisionari vamali, camere de comerţ, etc.

INCOTERMS definesc obligaţia reciprocă a vânzătorului şi a cumpărătorului din punct de vedere al costurilor, furnizării documentelor, repartizării riscurilor şi al modului prin care acestea se pot diminua. Termenii aplicabili în prezent sunt cei publicaţi în septembrie 2010 de către Camera de Comerţ Internaţională – ICC sub denumirea de INCOTERMS 2010, ei intrând în vigoare la 1 ianuarie 2011. Spre deosebire de INCOTERMS 2000, unde clauzele erau divizate în patru grupe (E, F, C sau D), în INCOTERMS 2010, ele sunt structurate în două mari categorii, în funcţie de modalitatea de transport:

Clauze aplicabile tuturor modalităţilor de transport -EXW (ExWorks) , FCA (Free Carrier), CPT (Carriage Paid To), CIP (Carriage and Insurance Paid), DAT (Delivered At Terminal), DAP (Delivered At Place), DDP (Delivered Duty Paid).

Clauze ce se aplică doar transportului maritim şi celui efectuat pe apele interioare navigabile -FAS (Free Alongside Ship), FOB (Free On Board), CFR (Cost and Freight), CIF (Cost, Insurance and Freight).

Într-o tranzacţie comercială internaţională, ultimul lucru de dorit ar fi semnarea unui contract în care condiţiile sunt alese la voia întâmplării, iar termenii sunt aplicaţi fără a fi înţeleşi pe deplin. Însă, multe companii tratează INCOTERMS în acest fel, generând efecte nedorite pentru fluxul de comunicare şi pentru plăţile asociate serviciilor şi bunurilor.

Fiecare regulă INCOTERM conţine 10 capitole

  1. Condiţii generale
  2. Licenţe, autorizaţii, formalităţi vamale
  3. Contracte de transport şi asigurare
  4. Formalităţile de livrare
  5. Transferul riscurilor
  6. Alocarea costurilor
  7. Notificări către părţi (flux de informaţii)
  8. Dovada livrării
  9. Inspecţia, verificarea, ambalarea şi marcarea
  10. Asistenţă cu informaţii şi costuri conexe
Marius Gaiţă – Customs Operations Expert EUROCCOPER şi membru fondator – Asociaţia AEO FORUM

Lucrurile devin ce în ce mai complicate, cu o mulţime de impuneri, fiind absolut necesar ca aceste aspecte sa fie înţelese în detaliu, înainte de alegerea unui Incoterm, deoarece fiecare implică obligaţii  legale, costuri şi responsabilităţi. Chiar dacă nu este un principiu bine stabilit de către ICC, începând cu anul 1980, regulile INCOTERMS, se modifică o dată la 10 ani. Noul set va purta denumirea de INCOTERMS 2020, fiind elaborat de Comitetul de Experţi-Grupul de Redactare din cadrul Camerei de Comerţ Internaţionale, care includepentru prima dată reprezentanţi din China şi Australia, majoritatea membrilor fiind europeni.

Unele dintre schimbările care sunt evaluate pentru a fi incluse în noua ediţie a INCOTERMS 2020 sunt:

Eliminarea EXW şi DDP

Ar fi o reformare foarte importantă deoarece EXW este utilizat de multe companii cu puţină experienţă în export şi DDP este folosit în mod obişnuit pentru bunuri (de exemplu, eşantioane sau piese de schimb) care sunt trimise prin curieri şi prin companii de transport expres, cu toate procedurile logistice şi vamale incluse până la livrarea la adresa cumpărătorului.

Justificarea excluderii acestor două clauze este că ele con travin, într-un fel, noului Cod Vamal al Uniunii Europene, în legătură cu respectarea definiţiei exportatorului şi a responsabilităţii importatorilor, care au loc odată cu punerea în liberă circulaţie.

Împărţirea FCA în două INCOTERMS

FCA este cel mai utilizat termen (aproximativ 40% din operaţiunile comerciale internaţionale sunt efectuate cu acesta), deoarece este foarte versatil şi permite livrarea de bunuri din diferite locuri din ţara vânzătorului, cum ar fi: adresa vânzătorului, terminalul de transport pe uscat, portul, aeroportul, etc. Comitetul ia în calcul posibilitatea creării a două INCOTERMS FCA; unul pentru livrare terestră şi altul pentru livrare maritimă.

Crearea unui nou INCOTERM: CNI

Acesta va fi purta denumirea de CNI (Cost and Insurance) şi ar acoperi un decalaj între FCA şi CFR / CIF. În comparaţie cu FCA, el ar îngloba costul asigurărilor internaţionale pe seama vânzătorului-exportator şi spre deosebire de CFR / CIF, nu ar include transportul de mărfuri. Similar cu celelalte clause din categoria “C”, acest nou INCOTERM, va fi un “Incoterm de sosire”, adică riscul de transport ar fi transmis de la vânzător la cumpărător în portul de plecare.

Experienţele acumulate în ultimul deceniu, vor spori dezvoltarea INCOTERMS 2020, f[c\nd regulile mai flexibile în abordarea discrepanţelor, în ceea ce priveşte costurile şi transferul riscurilor, ambalarea, marcarea, inspecţia mărfurilor, verificarea securităţii şi alte formalităţi. De asemenea, ar trebui să îmbunătăţească responsabilităţile participanţilor, agenţilor şi părţilor interesate în activităţile de achiziţii şi supplychain, va fi extrem de optimizat pentru a ţine pasul cu tranzacţiile comerciale, care au devenit din ce în ce mai complexe.

*  Marius Gaiţă – Customs Operations Expert EUROCCOPER şi membru fondator – Asociaţia AEO FORUM