Lecții din experiența lui Piotr Sędziak și a Orbico Group privind implementarea și operarea soluțiilor de automatizare intralogistică

Pe hârtie, argumentele în favoarea automatizării unui depozit pot fi convingătoare -capacitatea de procesare, capacitatea de stocare și productivitatea sunt clar definite, iar creșterile de eficiență pot fi estimate. Lucrurile pot arăta diferit atunci când aceste estimări sunt puse față în față cu complexitatea și variabilitatea operațiunilor de zi cu zi dintr-un centru de distribuție.

Pentru a înțelege mai bine această realitate, l-am invitat pe Piotr Sędziak, Group Supply Operations Director Orbico Group să analizeze într-un editorial lecțiile învățate în urma implementării de proiecte de automatizare complexe, diferențele care pot apărea între așteptări și realitatea operațională, despre ipotezele pe care le-ar pune astăzi sub semnul întrebării și aspectele pe care companiile tind să le subestimeze atunci când demarează proiecte de automatizare în depozitele logistice. Piotr subliniază și ceea ce trebuie să înțeleagă companiile despre propriile operațiuni înainte de a decide ce și cât să automatizeze.

Ce trebuie să știi dincolo de capacitatea tehnologiei

Atunci când investesc în automatizare, companiile se întreabă în mod firesc: câte unități poate procesa sistemul într-o oră? Câte comenzi poate gestiona? Care este capacitatea maximă? Sunt întrebări importante, dar experiența mi-a arătat că nu sunt suficiente.

Un centru de distribuție automatizat este un ecosistem în care toate componentele sunt interconectate. Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat este că, atunci când automatizezi o parte a operațiunii, nu elimini constrângerile, ci, de multe ori, doar le muți în altă parte.

Chiar și un sistem automatizat de stocare sau transport foarte performant poate fi limitat de reaprovizionare, de modul în care sunt lansate comenzile în sistem, de abaterile de la fluxul standard sau de blocajele apărute în etapele următoare. Având experiența de acum, aș acorda și mai multă atenție, încă din faza de proiectare, modului în care procesele se conectează între ele, în loc să analizez fiecare tehnologie separat.

Întrebarea esențială nu ar trebui să fie doar „cât de repede poate funcționa această tehnologie?”, ci și „unde va apărea următoarea constrângere după automatizarea acestui proces?”.

Din experiența mea, succesul automatizării ține mai puțin de maximizarea performanței fiecărui echipament și mai mult de optimizarea întregului flux operațional. Acest lucru devine evident după punerea sistemului în funcțiune. Într-un mediu cu multe procese manuale, angajații cu experiență pot compensa problemele apărute, se adaptează situațiilor neprevăzute și găsesc soluții practice atunci când lucrurile nu merg conform planului.

Un sistem automatizat nu este însă la fel de flexibil. Pe măsură ce procesele devin mai structurate și mai interconectate, acuratețea stocurilor, sincronizarea reaprovizionării, corectitudinea datelor despre produse și unitățile de manipulare, precum și abaterile de la fluxul standard devin esențiale pentru buna funcționare a întregului sistem. Acest lucru este cu atât mai important acolo unde procesele automatizate și cele manuale funcționează în paralel, iar conexiunile dintre ele trebuie să fie la fel de fiabile ca tehnologia.

De aceea, privim automatizarea ca pe o transformare a operațiunilor, nu doar ca pe implementarea unei tehnologii. Echipele de operațiuni, IT, depozit și suport tehnic trebuie să lucreze împreună.

Automatizarea nu simplifică de la sine operațiunile, ci de multe ori, face mai vizibile dependențele dintre procese. Inițial, acest lucru poate fi dificil, dar este și valoros, pentru că obligă organizația să identifice și să rezolve cauzele reale ale ineficienței.

De la capacitate teoretică la performanță reală

Una dintre cele mai importante diferențe dintre estimările inițiale ale unui proiect de automatizare și realitatea din depozit este cea dintre capacitatea teoretică și performanța care poate fi menținută în condiții reale de operare.

Un sistem automatizat poate avea o capacitate tehnică de procesare bine definită, însă un centru de distribuție real nu funcționează în condiții de laborator. În activitatea de zi cu zi, profilul comenzilor se schimbă, există activități de reaprovizionare, produsele au caracteristici diferite, apar abateri de la fluxul standard, iar procesele automatizate și cele manuale trebuie să funcționeze împreună.

De aceea, cred că este riscant să evaluăm automatizarea doar prin prisma performanțelor maxime ale fiecărei tehnologii. Mai important este ce performanță poate susține întreaga operațiune când activitatea fluctuează.

Nici valoarea automatizării nu se limitează la economiile directe cu forța de muncă. Aceasta poate aduce mai multă stabilitate și consecvență proceselor, capacitate suplimentară, un control mai bun al fluxurilor de materiale și posibilitatea de a răspunde cerințelor în schimbare ale clienților. Analiza unei investiții ar trebui să privească dincolo de simpla comparație dintre cost și reducerea numărului de angajați. Proiectele cu cele mai bune rezultate creează valoare prin creșterea rezilienței și a capacității întregii operațiuni de a se adapta la volume mai mari.

Înțelege operațiunea înainte de a alege tehnologia

Înainte de a decide ce tehnologie de automatizare să implementeze, o companie trebuie să își înțeleagă operațiunile mult mai în detaliu decât se presupune de obicei.

Cum arată cererea, nu doar ca medie, ci și în perioadele de vârf? Cât de mult variază profilul comenzilor? Cât de stabil este portofoliul de produse? Cât de diferite sunt produsele ca dimensiuni, ambalare și cerințe de manipulare? Ce procese sunt cu adevărat repetitive și predictibile? Câte abateri de la fluxul standard apar în activitatea curentă? Și unde sunt, în realitate, blocajele?

În opinia mea, unul dintre factorii cel mai frecvent subestimați este variabilitatea. Este relativ simplu să automatizezi un proces stabil și repetitiv, da adevărata provocare este să proiectezi o operațiune care rămâne eficientă atunci când volumele se modifică, cerințele clienților evoluează, portofoliile de produse se schimbă, iar abaterile de la fluxul standard fac parte din activitatea de zi cu zi.

Companiile trebuie să înțeleagă și întregul flux fizic al mărfurilor. Deciziile privind automatizarea nu ar trebui luate doar în funcție de capacitatea de stocare sau de productivitatea pregătirii comenzilor, ci și de modul în care produsele și unitățile de manipulare circulă prin întreaga operațiune și de felul în care procesele interacționează.

De aceea, recomand ca punctul de plecare să nu fie întrebarea „ce tehnologie ar trebui să cumpărăm?”, ci „ce problemă operațională încercăm să rezolvăm și unde va crea automatizarea cea mai mare valoare?”.

Nu totul trebuie automatizat, iar în multe cazuri cea mai bună soluție este o combinație între automatizare și flexibilitatea pe care o pot asigura oamenii.

Tehnologia se schimbă, dar oamenii rămân parte din ecuație

Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat este că automatizarea schimbă rolul oamenilor, nu îi elimină pur și simplu din operațiune. Pe măsură ce procesele devin mai automatizate, cunoașterea sistemelor și suportul tehnic devin mai importante, iar echipele trebuie să înțeleagă cum propriile activități influențează întregul flux automatizat.

Se schimbă și modul în care operațiunea este coordonată și monitorizată. Într-un mediu manual, multe probleme pot fi rezolvate prin experiența individuală și prin decizii luate imediat în depozit. Într-un mediu mai automatizat este nevoie de o disciplină mai riguroasă a proceselor, de proceduri clare de escaladare și de o colaborare mai strânsă între echipele operaționale și cele tehnice.

La Orbico, toate acestea confirmă un principiu pe care îl consider fundamental: tehnologia poate fi partea cea mai vizibilă a proiectului, dar succesul automatizării depinde, în cele din urmă, de modul în care funcționează împreună tehnologia, procesele, sistemele și oamenii.

„Cea mai importantă lecție învățată din experiența noastră este că automatizarea nu elimină complexitatea, ci doar o mută și schimbă modul în care aceasta trebuie gestionată.

Companiile care vor obține cea mai mare valoare din automatizare nu vor fi neapărat cele care au cea mai avansată tehnologie. În opinia mea, vor fi cele care își înțeleg cel mai bine operațiunile, își pregătesc procesele și datele, își implică oamenii încă de la început și asigură suficientă flexibilitate pentru a răspunde următoarei schimbări, nu doar celei din prezent.”