Piaţa de legumefructe, unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei mondiale, a reprezentat dintotdeauna un domeniu al paradoxurilor. Insuficient exploatat, segmentul fructelor și al legumelor, care este evaluat la 50 de miliarde de euro, cu o producţie de 80 de milioane de tone, reprezintă doar 18% din producţia agricolă a Uniunii Europene.

Deși alimentaţia ecologică este promovată intens, datele furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că în continuare, consumul de fructe și legume de la nivel european se află sub cantitatea recomandată de 400 de grame de persoană pe zi.

În România lucrurile nu stau mai bine. Producţia scăzută, evaziunea fiscală și lipsa unor norme au transformat în ultimii ani piaţa de legume-fructe într-o veritabilă „Cenușăreasă” a economiei românești. Lipsa reglementărilor a determinat practicarea unor preţuri mari care descurajează consumul, iar producătorii români, descurajaţi de avalanșa de importuri, au renunţat să investească și să se unescă în asociaţii, pentru a crea o piaţă competentă, la standard europene.

Deși acest sector se remarcă prin forţă de muncă relativ ieftină, costuri de procesare a materiei prime reduse şi un potenţial ridicat pentru practicarea agriculturii ecologice, lipsa programelor de promovare a legumelor şi fructelor în ţări terţe şi pe piaţa internă, precum și gradul redus de competitivitate a produselor împiedică dezvoltarea acestei pieţe. Implementarea în 2008 de către Ministerul Agriculturii a Strategiei Naţionale pentru programele operaţionale în sectorul de fructe şi legume care s-a defășurat între 2009-2013, nu a dus la organizarea acestui sector. Cu toate că oferta de produse este diversificată, valoarea adăugată a produselor este mică, mai ales din cauza lipsei cunoştinţelor de marketing menite să asigure atractivitate şi siguranţă în faţa consumatorului, a lipsei mijloacelor tehnice de sortare, ambalare, etichetare, păstrare şi transport a producţiei către piaţă, precum și a lipsei unui sistem de planificare a producţiei şi de articulare a acesteia în funcţie de cerinţele pieţei.

Politica acestui sector trebuie să răspundă exigenţelor pieţei prin reducerea fluctuaţiilor de preţ şi a dezechilibrului dintre cerere şi ofertă şi să încurajeze consumul de fructe şi legume, asigurând în acelaşi timp competitivitatea produselor. Susţinerea producţiei locale prin măsuri legislative coerente, facilitarea accesării fondurilor europene, crearea unui lanţ de distribuţie organizat, dar și diminuarea TVA-ului pentru legume și fructe proaspete ar contribui semnificativ la dezvoltarea acestui segment în România.

Lanţul slăbiciunilor, de la producţie la consum

În ciuda faptului că România are un potenţial agricol foarte mare, fiind a cincea mare piaţă din Uniunea Europeană din punct de vedere al suprafeţei arabile, agricultura românească se caracterizează printr-o productivitate redusă, lucru care se reflect automat și printr-o producţie relativ scăzută de legume și fructe. În perioada 2009-2013, ţara noastră a produs în medie 3.700.000 de tone de legume şi aproximativ 1.300.000 de tone de fructe anual. Anul trecut, România a produs 3.472.200 tone de legume și 1.279.300 de tone de fructe.

Potrivit datelor centralizate de Ministerul Agriculturii, România a importat în perioada ianuarie-decembrie 2013 aproximativ 900.000 de tone de legume și fructe, în valoare totală de 460.262 de euro și a exportat aproximativ 140.000 de tone de legume și fructe. Ţara noastră a importat anul trecut 409.718 de tone de legume și 489.271 de tone de fructe. Potrivit datelor, 84,32% (345.469 tone) din cantitatea de legume importate și 78,53% din cantitatea de fructe (384.229 tone) au provenit din Uniunea Europeană. Legumele importate din ţările terţe au reprezentat doar 15,68% (64.248 tone) din totalul importat, iar fructele 21,47% (105.041 tone).

În privinţa exporturilor, numărul cantităţilor este semnificativ mai mic, în 2013 România exportând doar 85.146 de tone de legume și 54.830 de tone de fructe.

Potrivit datelor, 95,73% din totalul de legume (81.510 tone) au fost exportate în ţările din UE, iar 4,27% din ţările terţe (3.636 tone). Aceeași situaţie este valabilă și pentru fructe, 87,68% fiind exportate în UE (48.077 de tone) și doar 12,32% (6.752 de tone) în ţările terţe.

Consumul scăzut este o altă problemă care afectează piaţa de legume și fructe din România. Organizaţia ONU pentru Agricultură și Alimentaţie semnala în 2010 că în România, furnizarea de fructe și legume destinate consumului se situa sub 80 kg /persoană /an, adică sub 220 g / persoană/ zi, fiind la cel mai redus nivel din Europa. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, în perioada 2009-2012, consumul mediu anual de legume pe cap de locuitor a fost de 182 de kg, iar cel de fructe de doar 69 de kilograme pe an.

Modele de business

Furnizorii de servicii logistice reprezintă o verigă importană pe piaţa de legume-fructe. Cei care conduc aceste companii au învăţat că extinderea tipurilor de servicii reprezintă un prim pas de adaptare la condiţiile din ce în ce mai dure de pe piaţă.

Vegfruct Logistics este singura companie care se ocupă de sortarea şi livrarea legumelor și fructelor refuzate din România. Punctul de lucru, care cuprinde două hale a câte 400 mp fiecare, în care se pot depozita până la 400 de paleţi, este situat în imediata vecinatate a platformelor celor mai mari lanţuri de retail din Ploiești, ceea ce reprezintă un mare avantaj din punct de vedere al costurilor de transport. Compania, care a fost înfiinţată în 2012, asigură serviciile de sortare și calibrare pentru cei mai mari retaileri din zonă și are un rulaj zilnic de legume-fructe 10-15 tone. Procesul durează o zi: marfa este descărcată, sortată în funcţie de motivul returului, amblată, repaletată și livrată către clienţi.

„Vegfruct a conceput servicii logistice cu care să vină în întâmpinarea furnizorilor externi care nu au nici un punct de lucru în România și care nu au ce să facă cu marfa refuzată de marii retaileri”, a declarat Cosmin Ion, managerul companiei.

Fruitbox este o altă companie care a mizat pe servicii de nișă, fiind orientată în special pe partea de distribuţie fructe proaspete către mediul corporate din București. Compania, care a luat fiinţă în anul 2011, a fost primul brand de acest gen din România.

Provocările cu care se confruntă furnizorii și distribuitorii de legume și fructe din România sunt dintre cele mai diverse. „Relaţia cu furnizorii externi a reprezentat o mare provocare pentru că aceștia sunt în primă fază mai reticenţi cu colaboratorii români, însă după ce le câștigăm încrederea, lucrurile merg într-o direcţie bună. Provocări au venit și din partea angajaţilor, pe care trebuie să îi faci să înţeleagă exact ce așteptări ai de la ei în privinţa muncii prestate, pentru ca serviciile noastre să se menţină la cel mai înalt nivel”, a afirmat managerul Vegfruct Logistics, Cosmin Ion.

„Una din marile provocări se leagă de partea de sortare și ambalare a fructelor, care este foarte riguroasă și reprezintă o provocare zilnică. O altă problema ar fi impozitarea în exces și cota de TVA de 24%. În situaţia în care taxele ar fi diminuate, cu siguranţă mediul economic, și implicit piaţa de legume-fructe din România, s-ar putea dezvolta într-un ritm mai alert”, este de părere Sorin Dima, Project Manager FruitBox.

 Secretele reușitei

„Din experienţa avută cu clienţii noștri putem spune că încrederea se câștigă pe durata colaborării și ţine de factori precum calitatea fructelor livrate, time frame-ul stabilit cu clientul, flexibilitatea în ceea ce privește modificarea produselor iniţiale conform cerinţelor clientului. A fi flexibil la nevoile clientului poate fi soluţia potrivită pentru a avea un avantaj în faţa celorlalţi jucători. Subcontractarea unor servicii la cererea clienţilor este un exemplu de flexibilitate. În cazul în care un client dorește și alte produse în afară de fructe, spre exemplu sucuri naturale, a putea să îi oferi ceea ce își dorește prin subcontractare poate deveni un avantaj uriaș“, explică Sorin Dima, Project Manager FruitBox.

„Un jucător care vrea să reziste pe această piaţă trebuie să dea dovadă în primul rând de seriozitate. În relaţia cu frunizorii, condiţiile se stabilesc de la început, după care lucrurile merg de la sine. În acest domeniu, experienţa contează foarte mult. Când ai reguli clare, trebuie să le respecţi până la capăt, lucru care te ajută să câștigi timp și bani”, a completat Cosmin Ion, Managerul Vegfruct Logistics.

Tendinţele pieţei

„Piaţa de legume-fructe din România începe să se maturizeze, a trecut vremea speculaţiilor, jucătorii neserioși vor renunţa să facă activităţi care nu le vor aduce surplusul de bani pe care și-l doresc. În momentul de faţă, pentru a avea profit trebuie să realizezi un plan pe termen mediu. Piaţa de legume-fructe din Romănia va deveni stabilă și va avea jucători serioși care vor avea continuitatea în activitate și vor presta servicii de calitate, este de părere Cosmin Ion, managerul Vegfruct Logistics.

„Piaţa de legume-fructe evoluează de la sine, importatorii mici au pierdut foarte mult în faţa retailer-ilor”, a completat Bogdan Gheorghe, Director Logistică RoHolland, companie specializată pe depozitare și transport la temperatură controlată.

Chiar dacă producătorii și distribuitorii joacă un rol important pe piaţa de legume-fructe, consumatorii sunt cei care au ultimul cuvânt. Tendinţele din ultimii ani arată că magazinele încep să ceară din ce în ce mai multă marfă autohtonă, ceea ce reflectă dorinţa clienţilor de a consuma fructe și legume românești. Acestă tendinţă este contrabalansată de consumul pentru fructe și legume din ce în ce mai diverse.

„În ultii ani se remarcă o dorinţă a consumatorului de a încerca și alte tipuri de legume sau fructe, mai puţin cunoscute pe piaţă. Consumatorii preferă din ce în ce mai mult fructele și legumele exotice”, a explicat Bogdan Gheorghe, directorul de logistică Roholland.

Investiţia în tehnologii, un „must have” al calităţii

Calitatea legumelor și a fructelor este dată de depozitarea în condiţii optime, iar acest lucru se poate realiza numai prin intermediul unor sisteme de depozitare performante.

Pentru Agrar Clima, unul dintre cei mai mari furnizori tehnologii pentru depozitarea de legume și fructe, adaptarea la noile tehnologii reprezintă o condiţie esenţială pentru optimizarea activităţii producătorilor și distribuitorilor de legume și fructe. „Tehnologiile de ultimă generaţie privind păstrarea și ambalarea legumelor și fructelor, precum și folosirea noilor instrumente de marketing, sub forma diverselor tipuri de ambalare, cerute de comerţul modern permit companiilor care investesc în astfel de servicii să reducă pierderile calitative și cantitative ale legumelor și fructelor comercializate”, a afirmat Adrian Bianu, Manager Agrar Clima.

Potrivit acestuia, piaţa de legume-fructe, se află în curs de maturizare și disciplinare. „Piaţa românească de legume-fructe va deveni tot mai conectată la cea europeană. Sezonul importurilor pentru produsele indigene se va reduce treptat, pe măsură ce capacităţile de producţie și depozitare ale fermierilor români se vor dezvolta”, a completat acesta.