Conform Regulamentului (UE) 2019/1242 privind standardele de performanță pentru emisiile de CO₂ ale vehiculelor grele noi, toate autobuzele urbane, interurbane și autocarele cu o masă maximă autorizată de peste 7,5 tone sunt acum incluse în domeniul de aplicare al acestor reglementări.

Autobuzele interurbane și autocarele sunt supuse unor obiective de reducere a emisiilor de CO₂, calculate în raport cu o bază comună de referință stabilită pentru toți producătorii în anul 2025. Țintele de reducere stabilite sunt de 43% până în 2030, 64% până în 2035 și 90% până în 2040.

În ceea ce privește autobuzele urbane, se impun cote minime de vânzări pentru vehiculele cu emisii zero (ZEV): 90% până în 2030 și 100% până în 2035.

Pentru ca aceste obiective ambițioase să fie realizabile, Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) subliniază că este esențial să se acționeze urgent pe trei direcții strategice:

1. Stimularea investițiilor în infrastructura de încărcare

Dezvoltarea infrastructurii pentru autobuzele interurbane și autocare trebuie să fie ghidată de piață, dar sprijinită printr-un cadru financiar dedicat, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel național. În acest sens, este necesar ca până în 2030 să fie instalate, în medie, 6.000 de puncte de încărcare anual pentru autobuzele interurbane și autocare și alte 9.600 de puncte anual pentru autobuzele urbane. Vizibilitatea programelor de finanțare deja existente trebuie îmbunătățită, iar procesele de aprobare și autorizare trebuie simplificate, eliminând barierele birocratice inutile. ACEA recomandă, totodată, alinierea ghidurilor de siguranță pentru prevenirea incendiilor și a altor cerințe inginerești între statele membre, pentru a preveni întârzierile generate de diferențele legislative naționale.

2. Integrarea cerințelor specifice ale autobuzelor interurbane și autocarelor în legislația europeană

În prezent, legislația UE, cum ar fi Regulamentul privind infrastructura pentru combustibili alternativi, nu acoperă particularitățile transportului de persoane pe distanțe lungi. Este esențial ca aceste nevoi să fie recunoscute și reglementate, prin includerea unor cerințe specifice pentru infrastructura de încărcare – cum ar fi capacitatea de a gestiona simultan un număr mare de pasageri, existența facilităților sanitare, a zonelor de odihnă și a unor standarde sporite de siguranță. ACEA își exprimă disponibilitatea de a colabora cu instituțiile europene pentru dezvoltarea unui cadru legislativ adecvat.

3. Monitorizarea periodică a progresului în dezvoltarea infrastructurii

Având în vedere că implementarea actuală a infrastructurii este lentă și insuficientă, ACEA solicită instituirea unui mecanism de monitorizare la fiecare șase luni, cu participarea Comisiei Europene, a statelor membre și a actorilor din industrie. Concluziile acestui proces ar trebui integrate în revizuirile viitoare ale legislației relevante, pentru a asigura o adaptare continuă la realitățile din teren.

Deși autobuzele urbane au înregistrat progrese semnificative în tranziția către mobilitatea electrică, cu o pondere ridicată a vehiculelor ZEV, autocarele și autobuzele interurbane rămân cu mult în urmă. Oferta de modele electrice în acest segment este extrem de limitată, iar infrastructura de încărcare specifică lipsește aproape complet.

În perioada 2025–2030, se estimează că aproximativ 20.000 de autobuze interurbane și autocare electrice vor fi introduse pe piață, iar acestora li se vor adăuga alte aproximativ 48.000 de autobuze urbane electrice. Pentru a le susține, ACEA spune că va fi nevoie de instalarea a cel puțin 30.000 de puncte de încărcare pentru autobuzele interurbane și autocare și 48.000 pentru cele urbane. Din totalul necesar, aproximativ 98% dintre punctele de încărcare trebuie amplasate în afara rețelei transeuropene de transport (TEN-T), adică în locații care, în prezent, nu sunt prevăzute în legislația UE sau în planurile naționale. Această lipsă de acoperire legislativă creează un decalaj major între obiectivele politice și capacitățile reale de implementare.

Spre deosebire de camioane, autobuzele interurbane și autocarele au cerințe diferite în ceea ce privește infrastructura de încărcare. Încărcarea la depou este esențială pentru flotele operate în regim privat, în special în timpul nopții sau al pauzelor lungi. În mod similar, încărcarea în stații centrale de autobuze sau în hub-uri urbane joacă un rol crucial în asigurarea unei rețele funcționale.

În cazul autocarelor și al autobuzelor interurbane cu un profil operațional similar, încărcarea la destinație, de exemplu în apropierea atracțiilor turistice, devine un scenariu extrem de important, dar în prezent complet ignorat. Încărcarea pe traseu este în general proiectată pentru camioane și nu corespunde cerințelor legate de confortul și siguranța pasagerilor.