Din postura de exportator de îngrășăminte chimice în anii ’90, cu 11 unități de producție, România importă astăzi masiv necesarul de fertilizatori chimici necesari agriculturii. În țară mai există doar un singur producător care acoperă doar o mică parte din necesarul de îngrășăminte chimice necesare pieței locale.

Această tranziție de la statutul de exportator la cel de importator a adus cu sine o schimbare totală a fluxurilor de marfă, dar și a logisticii acestor tipuri de mărfuri.

Mai mult, odată cu războiul din Ucraina și criza gazelor naturale, și în Europa s-au închis multe unități de producție, ceea ce a dus la un deficit de 12 milioane de tone de îngrășăminte chimice pe piața europeană. Astăzi multe dintre aceste mărfuri vin Nordul Africii sau China, de cele mai multe ori în nave mari, unele de 55.000 de tone, pentru a avea sens din punct de vedere economic.

În cadrul #EECONNECTED 2024, Cristian Țăranu, Director General UMEX și Emanuel Roman, Director Logistică SEEFCO au vorbit despre performanță în logistica îngrășămintelor chimice, necesarul de investiții în infrastructura logistică necesară nu doar în prezent, dar și pentru viitor, precum și de educarea pieței și a fermierilor.

Nevoie acută de investiții în infrastructura de la port la clientul final

Unul dintre aspectele importante subliniate de către Cristian Țăranu în cadrul acestei discuții a fost lipsa infrastructurii logistice pe drumul acestor mărfuri de la port la beneficiarul final.

“România ca piață are nevoie de un necesar de 5 milioane de tone de îngrășăminte chimice. Noi acum folosim între 2,5 și 3 milioane de tone.

Pentru celelalte țări, pe care le deservește Portul Constanța ca hub logistic – Serbia, Ungaria, Bulgaria, Moldova mai putem vorbi de un necesar de aproximativ 2 milioane de tone de îngrășăminte chimice, volum care tranzitează portul.

Și aici intervine provocarea majoră: cum putem face față acestor volume? UMEX este în acest moment singurul terminal specializat pentru acest tip de marfă, acoperim 30 spre 40% din piață, la capacitate maximă.

Din 2015 vedem o tendință constantă de creștere a volumelor necesare agriculturii din regiune, astfel că ne confruntăm cu o problemă logistică.

Astăzi, clienții UMEX din domeniu se confruntă cu dificultăți, pentru că neavând soluții, însăcuirea mărfii se face în Portul Constanța și se expediază către beneficiarul final cu costuri mari, cu depozitare pe termen mediu și lung în port. Portul Constanța nu a fost proiectat pentru astfel de operațiuni.

În interiorul țării nu există echipamente specializate, spații de depozitare adecvate, tehnologii pentru a prelucra marfa din vrac în saci, așa cum își dorește fermierul.

Nu există mijloace de transport specializate pentru acest tip de marfă – avem o flotă mică de vagoane pentru transportul îngrășămintelor vrac, iar camioanele nu sunt un mod de transport viabil pe termen lung pentru acest tip de produs.”

Rolul portului în eficientizarea operațiunilor logistice

Emanuel Roman, Manager de Logistică SEEFCO a punctat avantajele pe care le aduce pentru un importator și distribuitor de îngrășăminte chimice investițiile în infrastructura portuară și în creșterea eficienței logistice, dar și impactul în costuri.

“Noi aducem în marfa vrac în terminalul UMEX, vorbim de nave de minim 15.000 tone. Marfa se descarcă în depozitul UMEX, iar acest lucru trebuie să se întâmple foarte rapid pentru că pentru un vas de 25.000 tone vorbim de taxe de demurrage de 18.000 euro pe zi, dacă depășim timpul alocat descărcării.

După investiția făcută de UMEX în depozitul de îngrășăminte, rata de descărcare a crescut de la 2.500 tone în 24 ore la peste 5.000 tone. Uneori, când avem și un transbord în barjă și operăm mai multe fluxuri, rata de descărcare poate crește până la 7.000 de tone pe 24 de ore.

O navă care înainte se descărca într-o săptămână și jumătate, acum poate fi descărcată în 4-5 zile. Investițiile în echipamente de manipulat ne ajută de asemenea să încărcăm și să livrăm cât mai repede marfa către clienți. Recordul SEEFCO a fost de 200 de camioane în 24 de ore.”

UMEX a investit 40 milioane euro în dezvoltarea unui terminal dedicat depozitării fertilizatorilor chimici, aceasta fiind singura investiție de acest fel din Portul Constanța și cea mai mare de la Marea Neagră.

Depozitul, cu o capacitate de 66.000 tone, este specializat pentru recepţia și ambalarea îngrășămintelor în vrac. Acesta este estimat să susţină un trafic total de 1,3 milioane tone de îngrășăminte. Datorită structurii sale cu 10 compartimente egale, în noul depozit de fertilizatori se pot stoca simultan 10 produse diferite.

Îngrășămintele chimice lichide: viitorul în agricultură

Deși România sau statele din jur sunt departe de a atinge un standard al agriculturii moderne din țările dezvoltate, așa cum sunt Franța sau SUA, tendințele internaționale răzbat și pe plan local. Iar îngrășămintele chimice lichide sunt parte a viitorului acestui domeniu.

Iar la acest capitol România, de fapt întreaga regiune a Europei de Est sunt deficitare.

“Pentru îngrășămintele chimice lichide în România nu există infrastructură aproape deloc. Vorbim de o capacitate minimă de 5.000 mc în facilitatea construită de UMEX în 2023 în Portul Constanța și de un alt terminal cu un tanc.

Agricultura românească, care ar trebui să folosească undeva la 20-25% îngrășăminte chimice lichide, nu are nici o sursă internă pentru acest tip de mărfuri sau de a producători din țările apropriate.

Nu avem nici un vagon pentru transportul acestui tip de marfă și nu avem infrastructura logistică – depozite ce pot recepționa și stoca pe termen mediu sau lung aceste mărfuri,” a explicat Cristian Țăranu.