Agricultura continuă să joace un rol extrem de important în economia României, ţara noastră încheind sezonul agricol precedent pe primul loc la exporturile europene de grâu, orz, porumb și agregat pe cele trei tipuri de mărfuri. “Romania, the Carphatian Wolf, lead the pack” spune expert analistul Cezar Gheorghe, fondator Agricolumn

„Calculând sezonul care începe din 01.07.2025 și se termină anul următor la 30.06.2026, putem spune că România a plecat «ca din pușcă» în competiţia cu ceilalţi colegi unionali, precum și cu un avantaj logistic și calitativ faţă de competiţia din bazinul Mării Negre.

Acum, pe aceleași premise de start foarte bun, îndrăznesc să spun că vom avea un parcurs pozitiv. Singura ţară care ne-ar putea depăși la exporturile de grâu ar fi Franţa, ţinând cont de volumul recoltei de grâu franţuzesc și de cota lor de export,” explică acesta.

Mai multe suprafeţe agricole pentru culturile de toamnă

Anul agricol 2025 a adus pentru România contraste puternice între culturile de toamnă și cele de primăvară. „Prima secvenţă, cea a culturilor de toamnă, a beneficiat de precipitaţiile din toamna lui 2024, zăpada din februarie 2025 și ploile de primăvară. Rezultatul? O performanţă pe care România nu a mai întâlnit-o în istoria agriculturii”, afirmă Cezar Gheorghe.

Astfel, producţiile au fost de 13 milioane tone de grâu, 3 milioane tone de orz și 2,8 milioane tone de rapiţă, în condiţiile în care fermierii au mărit suprafeţele alocate acestor culturi, în detrimentul culturilor de primăvară. Suprafaţa terenurilor agricole alocată culturilor de grâu a crescut de la 2,15 milioane hectare la 2,45 hectare. Suprafaţa culturilor de orz a crescut de la 0,42 milioane hectare la 0,52 milioane hectare, în timp ce pentru rapiţă fermierii au alocat 0,88 milioane hectare, de la 0,38 milioane hectare în sezonul anterior.

La polul opus, porumbul a scăzut de la o medie multianuală, calculată între 2015–2020, de 2,65 milioane hectare, la doar 1,86 milioane hectare în primăvara lui 2025. În același timp, floareasoarelui a coborât de la 1,35 milioane hectare în 2024, la 1,05 milioane hectare în primăvara lui 2025. „Seceta și căldura intensă, conform unui tipar repetitiv din 2020, au decimat culturile de primăvară”, subliniază fondatorul Agricolumn. Producţia estimată de porumb a scăzut de la 10,2 milioane tone la circa 6,1 milioane tone, iar cea de floarea-soarelui de la 2,6 milioane tone la doar 1,7-1,74 milioane tone.

Balanţa agro-alimentară, puternic dezechilibrată

Deși România înregistrează volume record la export pentru anumite produse agricole, balanţa agro-alimentară este grav dezechilibrată. “Vindem volum mare la preţ mic și importăm volum mic la preţ mare. În mod tradiţional, am închis 2024 cu un deficit de 3,38 miliarde euro, iar startul în 2025 este firesc să fie într-o zonă de -4–5 miliarde euro.

Explicaţia? în prima jumătate a anului, recoltele noului an au fost încă pe câmpuri, deci nu au fost exportate pentru a compensa deficitul uriaș,” punctează Cezar Gheorghe, remarcând un paradox greu de înţeles: “în ţara lui Dracula noi importăm usturoi!“ România a avut în 2024 un deficit de 61 milioane euro în baanţa comercială pentru două produse locale – ceapa și usturoiul. Cum poate România să transforme potenţialul agricol în valoare adăugată?

Prin coagularea intereselor și crearea de conglomerate regionale, unde relaţionarea se dezvoltă între producător–procesator– depozitar–distribuitor– comerciant–fond financiar. „Totul prin dezvoltarea unor entităţi supuse principiilor de transparenţă și competitivitate, orientate spre dezvoltare și sustenabilitate, prin crearea de ţinte, reguli, proceduri și respectarea lor întocmai de interesul comun al celor care participă la construcţia unor astfel de conglomerate,” subliniază fondatorul Agricolumn.

Am devenit un actor extrem de puternic regional, cu valenţe globale. România hrănește la propriu oamenii din Yemen, Mauritania, Djibouti, Insulele Réunion, Sri Lanka și spectrul este extrem de larg.

În ultimul an am înregistrat o prezenţă foarte bună, bazându-ne pe capacitatea logistică. Însă, ca de obicei, noi nu știm să ne vindem. Nu există interes și lobby pentru România. Nu există marketing pentru calitatea foarte bună a grâului românesc, nu există facilităţi guvernamentale. Cezar Gheorghe Fondator Agricolumn

România, sursă globală de hrană, dar fără marketing

Cerealele românești ajung pe foarte multe destinaţii de pe glob, unele greu de identificat pe hartă – Yemen, Mauritania, Djibouti, Insulele Reunion „Avantajul competitiv îl reprezintă logistica.

Din România ajungi mult mai ieftin decât din Ucraina, Rusia sau orice port din Mediterana.” evidenţiază analistul. Problema majoră rămâne însă lipsa promovării. „Nu există interes și lobby pentru România în destinaţii. Nu există marketing pentru calitatea foarte bună a grâului românesc, nu există facilităţi guvernamentale.

”Cât despre atragerea de noi investitori în agricultură pentru a putea valorifica potenţialul acestei industrii, România trebuie să fie și predictibilă din punct de vedere fiscal, fără „debandada actuală care generează exod de capital.”

Printre soluţiile propuse de Cezar Gheorghe se numără facilităţi fiscale pentru investiţii în procesare, infrastructură de depozitare și transport competitivă, dar și corectarea practicilor de tip oligopol și transparentizarea pieţei.

Infrastructura de transport, punct nevralgic

„Astăzi nu putem spune că există limitări logistice majore. Există firește sezonalitate, mai ales în acest sezon când recoltele de orz, rapiţă și grâu s-au intersectat la recoltare. Și întotdeauna au existat blocaje în Portul Constanţa, la primirea mărfurilor. În portul Constanţa avem logistică de transfer competitivă, ce poate face faţă la volume ridicate, însă capacitatea de intrare rămâne încă o problemă ”, explică Cezar Gheorghe. În opinia sa, infrastructura feroviară reprezintă cea mai mare slăbiciune a României în construcţia exportului:

„Lipsa căilor ferate moderne, a echipamentelor de transport și a punctelor de încărcare-descărcare blochează competitivitatea. La acestea se adaugă și gestionarea discreţionară a alocărilor de trenuri și poziţionarea lor la descărcare în terminalele din Portul Constanţa.”

Un alt aspect asupra căruia insistă Cezar Gherghe este reprezentat de corupţia și abuzurile din transportul rutier, mai exact supratonarea camioanelor. „A devenit un adevărat cancer. Nimic nu tulbură însă această zonă, ce creează evaziune colosală și distorsionează efectiv toată piaţa de agribusiness.”