Uniunea Europeană înăsprește regulile privind importurile de oțel. Pentru a avea o mai bună trasabilitate a produselor care ajung pe piața comunitară, spune Comisia, începând cu 1 octombrie 2026, importatorii vor trebui să declare țara în care oțelul a fost topit și turnat și să prezinte documente care să susțină informațiile furnizate autorităților vamale.

Comisia Europeană a stabilit ce documente vor putea fi folosite pentru îndeplinirea acestei obligații, introdusă prin noul Regulament european privind oțelul. Măsura urmărește să permită identificarea originii oțelului dincolo de traseul comercial sau de eventualele etape de procesare în alte țări.

Noile cerințe vor ajuta UE să identifice de unde provine oțelul importat și să prevină ocolirea restricțiilor comerciale prin tranzitarea sau procesarea acestuia în alte țări.

De la 1 octombrie, informația privind țara în care oțelul a fost topit și turnat va trebui înscrisă în declarația vamală. Importatorii vor avea, de asemenea, obligația de a deține documentele prin care această informație poate fi verificată.

Schimbarea este importantă deoarece țara din care un produs este exportat către UE nu este neapărat și țara în care a fost produs oțelul. Metalul poate fi fabricat într-un stat, procesat sau transformat în altul și ulterior exportat către piața europeană dintr-o a treia țară. Din octombrie, această diferență va trebui să poată fi demonstrată prin documente.

Ce documente trebuie să dețină importatorii?

Principalul document solicitat la import va fi Mill Test Certificate (MTC) – certificat de inspecție al producătorului. Acesta trebuie să indice țara în care metalul a fost produs inițial, precum și numărul șarjei aferente produsului importat.

Comisia a prevăzut însă o perioadă de tranziție de un an. Până pe 30 septembrie 2027, dacă certificatul nu este disponibil sau nu conține toate informațiile solicitate, autoritățile vamale vor putea lua în considerare și alte documente comerciale și de producție.

Printre acestea se află facturile, avizele de livrare, certificatele de calitate, comenzile sau contractele comerciale, declarațiile furnizorilor, documentele contabile și de producție, documentele vamale din țara exportatoare, corespondența comercială și descrierile proceselor de producție.

Condiția este ca documentele prezentate să permită identificarea atât a țării în care a fost produs inițial oțelul, cât și a numărului șarjei.

Regulile devin mai stricte din octombrie 2027

După 1 octombrie 2027, documentele comerciale alternative nu vor mai putea fi utilizate singure pentru demonstrarea originii oțelului, ci vor putea doar să completeze informațiile din certificatul de inspecție.

Pentru importatori, acest lucru înseamnă că vor trebui să poată urmări proveniența oțelului până la producător și să obțină documentele necesare de la acesta. Obligația este importantă mai ales pentru companiile care cumpără oțel prin intermediari sau produse care au trecut prin mai multe țări și etape de procesare înainte de a ajunge în UE.

Noile cerințe vor avea implicații directe asupra formalităților vamale și, implicit, asupra fluxurilor de import. Atunci când certificatul de inspecție nu conține toate informațiile necesare sau nu poate fi prezentat, importatorii vor putea utiliza, în condițiile prevăzute de regulament, documentele alternative acceptate de Comisie. Autoritățile vamale vor putea verifica aceste documente și informațiile privind țara în care oțelul a fost topit și turnat, ceea ce poate prelungi procesul de vămuire.

Dacă țara în care oțelul a fost topit și turnat nu este declarată sau dacă importatorul nu poate prezenta dovezi verificabile care să susțină informația declarată, autoritățile vamale pot refuza importul. Pentru operatori, acest lucru înseamnă că documentele necesare trebuie obținute și verificate înainte de sosirea mărfurilor, pentru a limita riscul unor controale suplimentare și al întârzierilor în vămuire.

Noile cerințe de trasabilitate acoperă 26 de categorii de produse siderurgice. Informațiile pe care importatorii vor începe să le furnizeze din octombrie nu sunt importante doar pentru controalele vamale. Acestea vor permite Comisiei Europene să construiască o imagine de ansamblu asupra locului din care provine oțelul utilizat în UE, indiferent de traseul comercial urmat înainte de intrarea pe piața comunitară.

Actualul sistem nu distribuie contingentele tarifare exclusiv în funcție de locul producerii metalului. Cadrul european prevede însă utilizarea acestor informații în evaluarea viitoarei distribuții a contingentelor și o analiză ulterioară a posibilității ca originea efectivă a oțelului să capete un rol și mai important în sistem.