Home Logistics Comerț international Noua ordine în economia mondială – comerțul liber față în față cu protecționismul

Noua ordine în economia mondială – comerțul liber față în față cu protecționismul

Noua ordine în economia mondială – comerțul liber față în față cu protecționismul

În 1817, gânditorul și politicanul britanic David Ricardo a promovat o idee revoluționară, cea a “avantajului comparativ”.

Ricardo a susținut că eficiența productivă a fiecărei națiuni este maximizată atunci când oamenii își concentrează eforturile pentru a realiza produse de cea mai bună calitate, apoi realizează schimburi economice. Acesta considera că fiecare națiune ar putea beneficia de avantajele comerțului liber. Teoria lui Ricardo este total opusă celei a autarhiei economice, dar și protecționismului.

Ulterior, în 1934, Congresul SUA a adoptat Legea reciprocității tarifare, care a autorizat guvernul SUA să negocieze acorduri bilaterale de reducere a tarifelor cu alte țări. Perspectiva dominantă a fost atunci că liberalizarea comerțului poate contribui la stimularea creșterii economice. Între anii 1934 și 1945, guvernul american a negociat peste 32 de acorduri bilaterale de liberalizare a comerțului cu alte țări.

După război, Statele Unite au promovat Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), instituit în 1947, pentru a reduce la minimum tarifele și alte restricții în vederea liberalizării comerțului. În 1995, GATT s-a transformat în Organizația Mondială a Comerțului (OMC).

Convingerea că tarifele vamale reduse au avut un rol determinant în dezvoltarea relațiilor comerciale inter-țări reprezintă un curent de gândire predominant, cu câteva excepții.

Imediat după preluarea mandatului, președintele american, Donald Trump, a zdruncinat fundația comerțului mondial, mărind tarifele vamale pentru mărfurile importate din UE, Canada, Mexic și China.

În prezent, avantajele oferite de către protecționism fac obiectul unor dezbateri aprinse. Susținătorii curentului spun că politicile lor oferă avantaje competitive și creează locuri de muncă. Criticii argumentează însă că, pe termen lung, politicile protecționiste duc la majorarea prețurilor și la încetinirea dezvoltării, ceea ce dăunează de fapt forței de muncă și economiei în ansamblul său.

Spre deosebire de protecționism, comerțul liber promovează politici comerciale ce nu restricționează importurile sau exporturile. Vânzătorii și cumpărătorii din diferite economii pot efectua acte de comerț voluntar fără ca guvernele să aplice tarife, cote, subvenții sau interdicții pentru importul/exportul de bunuri și servicii.

 Apariția războaielor comerciale

Decizia administrației Trump de a impune taxe mai mari asupra importurilor provenite din China sau aplicarea de tarife vamale ridicate bunurilor produse în Uniunea Europeană reprezintă un șir de evenimente ce au sporit indicele de incertitudine al Băncii Mondiale (WUI).

Temerile legate de încetinirea expansiunii economice au fost reluate într-un discurs, ținut de către Jerome Powell, președintele Rezervei Federale a SUA (FED), care s-a angajat să ia măsuri “corespunzătoare” pentru a proteja economia SUA de impactul războaielor comerciale.

În cursul anului 2018, administrația americană a continuat să pună în aplicare noi politici protecționiste. SUA au aplicat tarife pentru produsele din oțel și aluminiu importate din China, fiind afectate exporturi chinezești în valoare de 2,8 miliarde de dolari. Acest lucru a condus la o repoziționare aproape imediată din partea Chinei, prin impunerea de tarife ce au afectat exportul de produse americane în valoare de 2,4 miliarde USD.

La sfârșitul lunii mai, Trump a avertizat Mexicul că SUA ar putea impune tarife mai mari pentru exporturile mexicane, dacă această țară nu va reuși să reducă migrația. Președintele american a declarat că un tarif de 5% pentru toate mărfurile va fi impus în primă fază și va atinge 25% până în octombrie 2019.

În raportul “Perspectivele economice globale: tensiunile sporite și investițiile reduse”, publicat de către Banca Mondială, s-a arătat că barierele comerciale au accentuat incertitudinea și au generat încetiniri mai mari decât cele preconizate în economiile majore, în special în cele ale Uniunii Europene.

Principiul acțiunii reciproce – Uniunea Europeană și tratatele de liber schimb

Statele Unite au anunțat că, începând cu 1 iunie 2018, vor impune taxe suplimentare de 25% și respectiv 10% la importurile de oțel și aluminiu din UE.

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat la momentul respectiv: “Sunt îngrijorat de această decizie. UE consideră că aceste tarife unilaterale ale SUA sunt nejustificate și în contradicție cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului, UE nu va negocia sub spectrul amenințării. Vom apăra interesele Uniunii, respectând în totalitate dreptul comercial internațional “.

Pentru a contracara spectrul politicilor protecționiste, Uniunea Europeană a semnat mai multe tratate de liber schimb în ultimii doi ani:

  1. Tratatul de liber schimb UE – Canada. CETA a intrat în vigoare la 21 septembrie 2017 și a eliminat 98% dintre tarifele vamale. Acordul acoperă o piață de cca. 540 de milioane de consumatori.
  2. Tratatul de liber schimb UE – Japonia (EPA) a intrat în vigoare la 1 februarie 2019 și produce efecte asupra unei piețe de peste 640 de milioane de consumatori, reprezentând cea mai mare zonă de comerț liber din lume. Acordul de liber schimb a eliminat 99% din tarifele percepute de către UE pentru bunurile japoneze și 97% din taxele aplicate de către Japonia pentru bunurile exportate de către Uniunea Europeană în țara asiatică.
  3. Tratatul de liber schimb UE – MERCOSUR. În mai 2016, UE și statele membre MERCOSUR au relansat procesele de negociere în vederea încheierii unui tratat de liber schimb. Negocierile actuale vizează încheierea unui acord ambițios, cuprinzător și echilibrat care ar urma să intre în vigoare în cel mult 3 ani. Tratatul va acoperi o piață de peste 764 milioane de consumatori.

 Concluzii

Efectul politicilor protecționiste promovate de către Trump asupra Uniunii Europene, a fost de accelerare a negocierilor și de semnare de noi tratate de liber schimb. În Asia, UE are acorduri comerciale cu Coreea de Sud, Japonia, Vietnam și Singapore. De asemenea, au fost lansate negocieri cu Indonezia, Malaezia, Filipine și Thailanda.

Europenii au înțeles că lumea anilor 1960, când Statele Unite protejau Europa de Vest, a dispărut pentru totdeauna. Lumea se îndreaptă acum spre o nouă ordine internațională, în care UE ar putea aspira să joace un rol semnificativ. Uniunea Europeană are la dispoziție pârghiile economice și politice necesare, dar trebuie să îndrăznească să le utilizeze strategic pentru a construi o politică externă solidă. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să-și întărească propria coeziune internă și să depășească disensiunile interne. Și asta nu va fi ușor!

 

Articol de opinie realizat de Claudiu Vuță